Regina Maria, un brand eficient de ţară

17 Aug

S-a pus punct unui maraton cinematografic care a durat mai bine de 100 de ore. Peste 60 de filme alese în concordanţă cu temele principale ale ediţiei din acest an: cel de-al doilea război mondial, Regina Maria şi împlinirea a 100 de ani de relaţii diplomatice româno-luxemburgheze, au rulat în vechiul burg săsesc în perioada 6-15 august.

„Ziua fiarei”, „Amiral”, „Jurnal de război”, „Plajele lui Agnes”, „Tar”, „Zece reţete din şase războaie”, dar şi documentarul National Geographic despre conflagraţia mondială sunt doar câteva exemple din premierele cinematografice oferite publicului cinefil. O ediţie cu multe filme bune, lansări de carte, expoziţii, concerte de muzică medievală, interbelică, balcanică, recital de lied-uri, spectacole-lectură dar şi cu o „temă de suflet” cum au catalogat-o organizatorii – sărbătorirea a 135 de ani de la naşterea Reginei Maria.

Dacă ziua de sâmbătă a fost dedicată omagierii centenarului Mariei Cebotari, soprana basarabeană de renume în Europa, ultima zi de festival, duminică, a fost dedicată „frumoasei englezoaice”. Nepoata după tată a Reginei Victoria şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, după mamă, verişoară primară a ţarului Nicolae al II-lea şi a Regelui George al V-lea, consoarta Regelui Ferdinand I a devenit pentru români „Regina Inimilor” sau „Regina-soldat”, ca urmare a atitudinii ei curajoase de a merge pe front, în timpul primului război mondial, pentru a alina suferinţele soldaţilor răniţi. „Primul război mondial este un moment de mare încărcătură dramatică în care Regina Maria a colaborat cu poporul român. Putea să se refugieze şi să aştepte terminarea războiului, dar nu a făcut-o. Când a început drama românilor, am luptat ca leii, iar Regina Maria a stat în fruntea armatei. S-a dus prin spitale, a ajutat soldaţii pe front. Noi, istoricii, încercăm să explicăm că un brand eficient de ţară ar putea fi Regina Maria”, a declarat istoricul Georgeta Filitti.

O femeie „născută să învingă şi să înlănţuie, care a avut întotdeauna atitudinea unei cuceritoare”, spunea Elena Văcărescu în 1938. Şi a cucerit. Mai ales inimile românilor. Inima ei însă zace din 1971 acolo unde au aruncat-o „comuniştii” – într-o cutie de plastic la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Subiectul a fost dezbătut pe larg în documentarul prezentat duminică la cinematograful din Râşnov – „Inima Reginei Maria”, în regia Cameliei Csiki. Separată de trup, la rugămintea sa, pentru a fi îngropată în ctitoria Stella Maris de la Balcic, inima suveranei a avut un destin zbuciumat. Este un subiect care naşte controverse, chiar şi după atâta vreme, între Casa Regală şi Ministerul Culturii şi Cultelor. Şi se pare că, pentru unii, inima reginei este o simplă piesă de muzeu ce trebuie negociată.

Tot duminică, în Piaţa Unirii, zonă care a purtat în perioada interbelică denumirea de „Piaţa Regina Maria”, a fost inaugurată o expoziţie permanentă cu panouri fotografice: (imagini cu Regina Maria din colecţiile particulare ale directorului festivalului, Nicolae Pepene, şi colecţionarului Victor Emil Ştefănescu). Regina a „privit” prin timp şi a fost privită. A „vorbit” prin timp şi a fost ascultată. În cochetul cinematograf râşnovean, actriţa Ilinca Tomoroveanu a dat curs lecturii unei poveşti scrise de suverană – „Ciobanul şi domniţa”, în timp ce mezzosoprana Claudia Codreanu şi pianista Inna Oncescu au interpretat în primă audiţie două piese compuse de Felicia Donceanu pornind de la versuri din poveste. Mai târziu, la Biserica Evanghelică a avut loc concertul aniversar „Salve Regina”, în care aceleaşi interprete au fost acompaniate de vocea actriţei Irina Petrescu. Cu emoţie, lacrimi în colţul ochilor şi tăceri-complice, actriţa a reuşit să ne aducă sufletul reginei mai aproape… tot mai aproape, până în cotlonul lăuntric al fiecăruia. La bis – Ave Maria.

Târziu în noapte, Harpa Celtică a sunat duios în grădina Cetăţii Râşnov. În ultima zi de festival, harpista Roxana Moişanu a susţinut un minunat concert: Cantigas de Santa Maria, o călătorie imaginară de-a lungul Europei, printr-o suită de dansuri de curte, balade şi cântece, începând din Spania secolului al XIII-lea şi ajungând până în Transilvania secolului al XVII-lea. După care au urmat o proiecţie nocturnă de imagini însoţite de muzică live asigurată de ansamblul Einuiea şi pasaje din scrierile reginei Maria, în lectura Crenguţei Hariton. La final, „Trenul vieţii”, producţia din 1998 în regia lui Radu Mihăileanu. Următoarea staţie a istoriei? Răspunsul, în ediţia de anul viitor a Festivalului de Film Istoric de la Râşnov.

Sursa: Jurnalul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: