Archive | Septembrie, 2010

Cei mai influenti bloggeri din Romania

30 Sep

Revista Biz, in colaborare cu Zelist si Kaspersky Romania, a organizat, pe 29 septembrie 2010, Social Media Summit, primul eveniment regional despre influenta in online si strategii de marketing prin social media. Cu aceasta ocazie, a fost prezentat un top al celor mai influenti 50 de romani din Social Media.

Potrivit lui Alexandru Negrea, care este ocupantul locului 11 in topul sus-amintit, in constituirea topului au fost luate în considerare mai multe elemente (activitatea în blogosferă – trackbacks, cititori prin feed, activitatea pe Twitter – număr de followeri, număr de conversaţii, retweets, activitatea pe Facebook – share-uri, comentarii, like-uri), calculate pentru perioada 1 Ianuarie 2009 – 1 Septembrie 2010.

Pentru cei care doresc sa afle ierarhia celor mai influenti bloggeri din Romania, le recomand sa arunce o privire si pe  articolul postat ieri pe blogul sau  de  catre Cristian Manafu, alt fruntas al topului.

Voluntariat cu orice pret

30 Sep

De doua saptamani nu am mai „rasfoit” ziarele pe net.  Cam multicel, mi-am zis. Asa ca, zis si facut. Din ceea ce am citit, mi-a atras atentia ceva, care dupa parerea mea este iesit din comun. Credeam ca nu ma mai poate uimi nimic in tarisoara noastra draga, dar uite ca m-am inselat. Daca nu as fi citit stirea intr-un ziar central, as fi gandit ca nu este  altceva decat o poveste … fabricata.  Recunosc ca am citit si recitit, ca dupa aceea sa gandesc ca intamplarea merita popularizata. Si stiti de ce ? Pentru ca mi s-a parut a fi o lectie frumoasa, despre cum inteleg unii sa-si ajute semenii cu orice pret.

Dar mai bine sa va las sa cititi …

Discret, elegant, tăcut, peste 40 de ani, foarte ocupat. E tot ceea ce ştim despre domnul G, anonimul care a convins nouă femei să se tundă aproape la chelie. A donat fiecăreia câte 2.000 de euro, iar banii au ajuns mai departe la suferinzi şi la bolnavi.

„Să mă tund zero, să nu mă tund zero? M-aş tunde doar dacă îmi cumpără careva părul, să donez banii unei cauze”, lansa o idee tânăra Roxana Radu pe blogul ei, în iunie. Avea un păr lung, negru, ca-n reclame. Amicii i-au trimis atunci comentarii amuzate. Printre ele, un singur post serios – un oarecare domn G se oferea să o plătească el, dacă se tunde cât mai scurt. „Socot minunată ideea. Atât cea de a dona pentru o cauză, cât şi cea de a te tunde zero. Aşa că iată-mă în calitate de sponsor”, îi scria omul. Nu spunea cine este şi de ce face asta. Povestea începea să devină foarte serioasă. N-a trecut nici o lună şi Roxana s-a tuns scurt, iar domnul G i-a pus 8.500 de lei pe card, ea i-a donat… şi aşa s-a declanşat pe internet campania umanitară „Scurt pentru o cauză”. Până astăzi, nouă tinere s-au tuns aproape la chelie, cu domnul G lângă ele, la frizerie. La final, au primit câte 2.000 de euro fiecare, să-i împartă bolnavilor.

Dar cine este domnul G şi de ce face asta? Nu vom afla poate niciodată, căci vrea să rămână anonim. Una dintre fete, însă, ni l-a schiţat aşa: are peste 40 de ani, pare a fi om de afaceri, este elegant şi tăcut. Multă lume s-a întrebat de ce le-a „urâţit” pe bietele fete, în loc să doneze el direct, fără să-l ştie nimeni. A explicat-o deja: „Oamenii sunt fascinaţi de această experienţă radicală şi asta animă donaţiile. Plus că îi învaţă că soluţia pentru a primi este să nu te limitezi la a cere doar şi că trebuie să şi dai”. La întrebarea de ce donează, a răspuns numai atât: „Solidaritate, compasiune şi incapacitate a statului român”.

Sursa: Gandul

"Viata dupa colectare !"

29 Sep

Ştii că hârtia şi cartonul merg la albastru, metalul şi masele plastice la galben, iar sticla colorată la verde, dar nu ai la dispoziţie locuri special amenajate în vederea reciclării?

Asociaţia MaiMultVerde, precum şi Coca-Cola HBC România cred în “Viaţa după colectare!” şi vor să te ajute şi pe tine să colectezi selectiv, într-un mod civilizat şi eficient. Fii activ în proiectul Viaţa după colectare …pentru că deşeurile nu sunt gunoaie!

Colectarea selectivă şi reciclarea reduc poluarea, ştim cu toţii asta. Ele sunt necesare deoarece cantitatea de gunoaie produse în România ne plasează într-o poziţie de mijloc în Europa, iar ea va tot creşte în viitor. Până în 2013, România şi-a luat angajamentul faţă de Uniunea Europeană să sporească simţitor cantităţile de deşeuri valorificate.

Fiecare dintre noi, cetăţeni responsabili şi preocupaţi de viitorul copiilor noştri, putem pune mâna pe condei şi să adresăm scrisori către autorităţile publice pentru extinderea sistemului de colectare selectivă sau pentru implementarea acestuia pe lângă casele noastre.  De asemenea, ati putea sustine campania prin semnarea unei petitii online, accesand link-ul

http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/sustine_colectarea_selectiva_-p55353047.html

Eu deja am semnat-o !

Sursa: Viata dupa colectare

Memoriile jurnalistului-soldat

28 Sep

Potrivit Mediafax, joi seara pe 23 septembrie 2010, la Clubul Taranului din Bucuresti, Adelin Petrisor si-a lansat cartea „Razboaiele mele”, care contine zece povestiri de razboi, in care jurnalistul isi recapituleaza deplasarile sale in zone de conflict, precum fosta Iugoslavie, Irak, Liban, Afganistan, inchisoarea Guantanamo, precum si intalnirile cu Yasser Arafat, Mu’ammar al Gaddafi, Ehud Barak, Benjamin Netanyahu, Valentino Rossi, Mohamed Fadlallah si teroristul sarb Arkan.

Intr-un interviu acordat revistei Unica, Adelin Petrisor explica ca razboaiele lui sunt nu numai cele din care a transmis, ci şi cele din interiorul redactiilor in care a lucrat, duse in scopul impunerii unor  stiri serioase.

Cartea „Razboaiele mele” a aparut cu cateva zile inainte de lansare, in colectia Ego Publicistica a editurii Polirom, adresandu-se, cu precadere, studentilor de la jurnalism.

La eveniment a participat si sotia lui Adelin Petrisor, ziarista Maria Coman, dar si jurnalistii Rodica Culcer, Vlad Petreanu, Moise Guran, Ovidiu Simonca si Cătălin Tolontan.

Am simtit nevoia sa va informez cu privire la derularea acestui eveniment, din doua considerente. Mai intai, din respect pentru un adevarat om de televiziune, inimitabil deocamdata in spatiul jurnalistic romanesc. Imi pun intrebarea  cati dintre colegii sai de breasla ar avea curajul sa-si riste viata, chiar si de dragul unui veritabil act jurnalistic.

In al doilea rand, mi-a placut urmatorul comentariu scris, cu aceasta ocazie, de Adelin Petrisor pe blogul sau:  „S-ar putea sa fi castigat cel putin o batalie, daca nu chiar un mic razboi. Cel putin asta mi-au aratat zecile de oameni  veniti la Clubul Taranului.  (…) Le multumesc tuturor celor care chiar m-au onorat cu prezenta. Mi-au demonstrat ca mai exista o sansa. Am putea scapa de stirile cu fete siliconate, chiloti, Bote, Nichita, fotbalisti betivi, borfete de Dorobanti, politica de sant. Cand toate acestea vor fi trecut in planul doi, cand acesta mazgă de pe obiectivele noastre va fi fost stearsa, s-ar putea sa redescoperim lucrurile care contează cu adevarat.”

Inchei prin a-i transmite lui Adelin ca ii doresc sa mai castige inca o batalie si inca una si tot asa pana ce, in cele din urma, va castiga pentru binele nostru razboiul. Intr-adevar, unii dintre noi avem nevoie de o carte buna, de o muzica adevarata, de o stire de calitate sau de o emisiune culturala foarte buna, si toate acestea ca antidot la toate kitschurile care ne inconjoara.


D'ale lui Andrei

26 Sep

Dupa cum scriam pe blog, ieri am iesit in natura, participand la curatenia … partiala a Romaniei.  (Imi cer scuze celor care au gandit sloganul, dar pret de o zi nu poate fi vorba de  curatenie generala nici in micul meu apartament.)

Astazi, vremea mohorata m-a obligat, ca pe multi dintre voi, sa-mi anulez planurile de evadare in natura si sa stau cumintica la casa mea. Asa ca ma uit la natura prin geam sau privind anumite fotografii.  Ce ziceti de fotografia asta facuta de ceva timp de Andrei? In ceea ce ma priveste, am uitat de vremea ploioasa de afara, numai uitandu-ma la ea.

Foto: Andrei Neagu<!–

25 septembrie, o zi importanta pentru mine

25 Sep

Dimineata, imbracata adecvat, m-am alaturat unui grup de voluntari tineri, care au inteles  sa sprijine proiectul de curatenie generala, pe undeva in Romania.

Pentru cei care inca n-au aflat,  “Let`s Do It, Romania!” s-a dorit a fi un proiect de curatenie a zonelor naturale din Romania, in care s-au format ilegal gramezi de gunoi, de provenienta turistica si recreationala.

Ziua de 25 septembrie ar trebui s-o marcam in calendar ca fiind o data importanta pentru fiecare dintre noi, deoarece mii de romani au iesit sa-si curate tara de PET-uri, pungi, hartii si alte gunoaie aruncate, cu nepasare, de altii.  Cu siguranta, nu am am reusit noi s-o curăţăm, intr-o singură zi, pe toata. Cu toate acestea, este un lucru extraordinar ca, macar si pentru o zi, foarte multi romani au actionat impreuna, pentru o tara mai curata.

Asa ca, daca va mai fi o data urmatoare, iesi si tu romane si ne ajuta!

ecuson LET'S DO IT ROMANIA !

Pe cand piste si parcari pentru biciclete?

24 Sep

Dimineata, pana am plecat  la serviciu, am trecut in revista articolele postate pe blogurile pe care, mai nou, obisnuiesc sa le vizitez. Bineinteles, cu o cafea in fata.  Printre multe altele, imi atrage din nou atentia un articol semnat de Dragos Bucurenci, care ne informeaza ca pe 22 septembrie, fiind „Ziua fara masini”, a iesit la plimbare impreuna cu alti 300 de biciclisti. Prin actiunea lor au dorit sa dea un exemplu de transport alternativ, mai ales ca in zilele noastre, din ce in ce mai multe masini sufoca zilnic strazile Bucurestiului.

Initiativa este laudabila, dar tare mi-e teama ca noi romanii  vom deveni de meserie protestatari, atata timp cat nimeni nu ne baga in seama cand semnalam cate o problema care ne doare.

Bineinteles ca nu m-am abtinut sa nu comentez. Ideea este ca trebuie sa fim sprijiniti ca sa ajungem sa ne comportam european. Daca ar exista piste de biciclisti, asa cum am vazut in occident, sunt convinsa ca multi  dintre noi si-ar dori sa se deplaseze cu acest mijloc de transport, fie ca alternativa la mersul cu masina, fie pur si simplu pentru placerea de a face miscare in aer liber. In plus, dupa parerea mea, mai exista un impediment, acela ca la noi nu exista nici locuri destinate parcarii si asigurarii bicicletelor. Sa ne imaginam ca, daca distanta si vremea ne permite, ne decidem sa mergem la serviciu cu bicicleta. Cand ajungem in fata sediului firmei, ce facem, unde o parcam ca sa o mai si gasim la plecare? Banuiesc ca nimanui nu i-ar trece prin cap sa o parcheze in birou.

Concluzia este ca, atata timp cat nu va exista vointa sa se faca piste si parcari pentru biciclete, nimic nu se va schimba.

In ceea ce ma priveste, chiar ca tanjesc dupa pistele si parcarile  biciclistilor olandezi.

cu vaporasul pe Amstel
Una dintre din numerosele parcari pentru biciclete din Amsterdam