Arhiva | Noiembrie, 2010

Sunt tanar, mama!

30 Noi

Cei apropiati stiu ca astazi este o zi speciala pentru mine. Deja, de dimineata, de la ora 8 am raspuns primelor apeluri telefonice si mail-uri, multumind pentru urarile primite cu ocazia zilei onomastice a fiului meu Andrei.

Celor care nu au uitat, nu pot sa le spun decat ca Dumnezeu a fost bun cu mine si mi-a oferit sansa sa am un fiu sanatos la minte si la trup si cu un suflet sensibil, ca de artist. Nu stiu de  ce, dar astazi, de cum m-am trezit, mi-au revenit in minte niste amintiri dragi cu Andrei, cel de acum doi, trei ani, care imi recita cand si cand poezia  „Sunt tanar, Doamna!”,  imitandu-l destul de bine pe Pittis.

Este mare lucru daca in viata, indiferent de varsta biologica pe care o ai si de greutatile inerente ale vietii, te simti tanar. Asa ca,  astazi de ziua lui, imi doresc ca peste ani sa-l aud spunandu-mi … Sunt tanar, mama!

Anunțuri

Seara de folk (2)

25 Noi

Ma imaginez cu treizeci de ani in urma, asteptand cu urechea lipita de radio emisiunea realizata si inchinata de Paunescu muzicii si poeziei, in fiecare seara de joi.  In preajma orei 21,  verific daca sunt pe aceeasi lungime de unda cu poetul si, lucru extrem de important, daca am in radiocasetofon caseta pregatita pentru inregistrarea cantecelor folk lansate in Cenaclul Flacara. Ma simt ca in transa, in acest ritual al asteptarii.

Biata caseta! Hmmm,  ma intreb cat i-o mai rezista banda inregistrata deja de cateva ori. Dar pana sa se deterioreze si, eventual, sa se rupa banda casetei AGFA, cumparata la un pret piperat de la consignatia din oras, reusesc sa „capturez” cantece dupa cantece. Nu-i asa ca v-am facut curiosi? Cu siguranta va intrebati ce bijuterii muzicale mai am pe caseta cu amintiri.

Daca saptamana trecuta am ascultat impreuna pe Dan Andrei Aldea, atunci va las pe mana si mai ales cu vocea tot a unui veteran a genului …

Asa ca ii invit pe Alex, Andrei, Carmen, Cati, Cristian, Gabriela Elena, Geanina, Gina, Mirela, Sorina, Teo, Zina si multi altii sa fredoneze acest cantec impreuna cu mine. Si ca sa fie reciprocitate, oare voi ce cantec v-ati dori sa cantam in aceasta seara?

Un cadou, la ceas de seara

22 Noi

De ceva vreme,  ma tot gandeam sa le daruiesc si eu un cadou celor care nu uita sa ma viziteze si care, trebuie sa recunosc,  nu vin cu mana goala, ci aduc cu ei si comentarii, exact cum se poarta pe la … bloguri mai mari.  Impinsa de aceste ganduri, am tot cautat  ceva,  asa mai special ca pentru ei, si uite ce am gasit pe YouTube.  Dupa ce am vizionat  filmuletul pe care doresc sa le ofer, mi-am spus ca daca unii au momente cand nu stiu ce sa faca cu mainile, altii reusesc sa faca arta din miscarile mainilor lor. Dar mai bine sa las imaginile sa va convinga de cat de bine dansa Maurice Bejart.

Seara de folk

18 Noi

Ca adolescenta aveam un „drog”  pentru serile de joi, mai precis ascultam emisiunea de radio realizata, la inceputul anilor ’80, de catre poetul Adrian Paunescu. Datorita acestei emisiuni si a influentei Cenaclului Flacara, care promova muzica folk, mi-am dorit si am reusit sa invat sa cant la chitara. Am bucuria ca, peste ani, am reusit sa insuflu si fiului meu dragostea pentru acest gen muzical.

Nu intamplator mi-am adus aminte de acel program radiofonic, care-mi bucura sufletul si imi incanta auzul, si recunosc ca datorez aceste aduceri aminte lui Carmen si rubricii sale dedicate muzicii „generatiei in blugi”.

Cred ca imi dati dreptate ca o prima seara de joi, dedicata folkului, nu poate sa inceapa decat cu un … Om bun!

Asa ca ii astept pe Carmen, Teo, Gabriela Elena, Sorina, Zina, Cristian, Geanina, Ada, Andrei, Incertitudini, Uraniu, Ileana, Ela, Monica, Daniela, Crista, Lora, Gratiela, Sanda, Adrian, adica pe toti cei care si-au facut timp sa ma viziteze in ultima perioada, sa mai treaca pe aici si in seara asta sau in zilele ce vin, astfel incat, impreuna, sa „fredonam” cantecele tineretii noastre.

Am pierdut ce-am castigat

13 Noi

Ieri, in timp ce eu stateam linistita sprijinind usa unui medic stomatolog, iar studentu’ lu’ mama calatorea in tren, la fel de linistit, pentru ca se intorcea acasa, dupa inca o saptamana petrecuta in Regie, Cristina Bazavan anunta prin intermediul unui articol, publicat pe blogul sau, ca am castigat …. un premiu. Dar mai bine sa incep cu inceputul.

Alaltaieri am aflat, dintr-un articol scris de  Cristina, ca doreste sa ofere celor interesati 6 invitatii la concertul extraordinar Jazz in the City sustinut de Damian Draghici si prietenii sai, Diane Schuur si Eddie Daniels,  pe 12 noiembrie, orele 20.00, la Sala Palatului.  Mi-a placut gestul ei de a premia pe cei selectati cu cate o invitatie dubla. Chiar ma si gandeam cum ar fi, in anumite familii, sa spuna sotul sotiei (sau invers) ca ar vrea sa se duca la concert, dar pe motiv ca are un singur bilet, ea (el) ar cam trebui sa ramana fain frumusel acasa.  Mi-a placut si faptul ca am fost pusi in situatia sa argumentam de ce ne dorim aceste doua bilete.  In ceea ce ma priveste, am raspuns simplu, dar sincer, ca „Le-as fi vrut, ca sa-i fac o bucurie fiului meu. Si argumentele le am in acest articol.”

Bineinteles ca pe 12 noiembrie, nu am plecat in oras pana nu am verificat, pe la ora pranzului, blogul Cristinei, dar nu am sesizat vreun anunt cu privire la cei selectati sa primeasca biletele dorite.  Anterior castigasem, intr-o situatie similara, un CD, fiind anuntata de premiu direct pe blog, printr-un simplu comentariu. De aceea, banuind ca asa procedase si Cristina, nu mai speram sa ma numar printre fericitii castigatori.

Dupa ce m-am intors din oras si Andrei a ajuns acasa, am aflat, deschizandu-mi laptopul, de nesperatul premiu.  Am citit o data si inca o data si nu-mi venea sa cred. Era ora 17, iar concertul incepea peste trei ore.  Dintr-o data mi-am dorit sa reusesc sa-l teleportez macar pe Andrei din Pitesti inapoi la Bucuresti, asa fel incat sa nu piarda acest concert extraordinar.  Dar cum in realitate lucrurile nu se intampla ca in filmele SF, am ramas numai cu speranta ca macar pe viitor o sa reusesc sa-i fac o astfel de bucurie.

Mi s-a parut corect sa anunt ca nu mai putem ajunge, timpul nefiindu-ne aliat in situatia data. Cristina intuind amaraciunea fiului meu, mi-a transmis cu delicatete, printr-un comentariu, ca voi fi beneficiara unui premiu de consolare.  Asa ca voi fi in continuare cu ochii pe blogul ei.

Morala intamplarii: Ce pierzi intr-o parte, poti sa castigi intr-alta.

// 5) { sendMessage(„gtbTranslateLibReady”, {„gtbTranslateError” : true}); return; } setTimeout(checkLibReady, 100);}gtbTranslateOnElementLoaded = function () { lib = google.translate.TranslateService({}); sendMessage(„{EVT_LOADED}”, {}, []); var data = document.getElementById(„gtbTranslateElementCode”); data.addEventListener(„gtbTranslate”, onTranslateRequest, true); data.addEventListener(„gtbTranslateCheckReady”, onCheckReady, true); data.addEventListener(„gtbTranslateRevert”, onRevert, true); checkLibReady();};function onCheckReady() { var ready = lib.isAvailable(); sendMessage(„gtbTranslateLibReady”, {„gtbTranslateError” : !ready});}function onTranslateRequest() { var data = document.getElementById(„gtbTranslateElementCode”); var orig = data.getAttribute(„gtbOriginalLang”); var target = data.getAttribute(„gtbTargetLang”); lib.translatePage(orig, target, onProgress);}function onProgress(progress, opt_finished, opt_error) { sendMessage(„gtbTranslateOnProgress”, {„gtbTranslateProgress” : progress, „gtbTranslateFinished” : opt_finished, „gtbTranslateError” : opt_error});}function onRevert() { lib.restore();}})(); (function(){var d=window,e=document;function f(b){var a=e.getElementsByTagName(„head”)[0];a||(a=e.body.parentNode.appendChild(e.createElement(„head”)));a.appendChild(b)}function _loadJs(b){var a=e.createElement(„script”);a.type=”text/javascript”;a.charset=”UTF-8″;a.src=b;f(a)}function _loadCss(b){var a=e.createElement(„link”);a.type=”text/css”;a.rel=”stylesheet”;a.charset=”UTF-8″;a.href=b;f(a)}function _isNS(b){b=b.split(„.”);for(var a=d,c=0;c<b.length;++c)if(!(a=a[b[c]]))return false;return true}
function _setupNS(b){b=b.split(".");for(var a=d,c=0;c

Iertările

12 Noi

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă

ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

Adrian Paunescu
http://embed.trilulilu.ro/audio/bart96/398333f10756c1.swf

ducu bertzi- iertarile

Cea mai aproape de sufletul meu este poezia „Repetabila povara”, dar deja am facut referire la ea.

Va provoc la destainuiri, intrebandu-va care dintre poeziile lui Adrian Paunescu sunt balsam pentru sufletul vostru?

Imi este greu

7 Noi

De cand a incetat sa mai bata inima slabita a marelui poet Adrian Paunescu, ma simt pustiita si imi este greu si tot aman sa-i spun  „La adio, tu!”.

Vineri, la aflarea vestii, cu greu mi-am gasit cuvintele sa scriu cateva randuri, despre ziua de doliu a culturii romanesti. Parca am simtit ca m-am golit de cuvinte, dar in nici un caz de sentimentele sau trairile anilor ’80. Pot sustine cu tarie ca pentru mine Paunescu a fost dascalul care l-am avut, in adolescenta, la “invatamantul la distanta”.  Cu mare drag si entuziasm,  noi, generatia in blugi, ne-am lasat formati de poet si de Cenaclul Flacara. De-atunci si datorita lui, eu, Gabriela, ma declar bolnava de poezie si de muzica folk.

Le-a fost mai usor sa-si gaseasca cuvintele AdrianGabrielaCristian si Sorina. Si ceea ce eu n-am putut sa scriu au facut-o ei cu mare delicatete si recunostinta.  De aceea, afirm ca, de data aceasta, bloggerii au fost deasupra ziaristilor.

PS: Ce dreptate ai avut, Maestre, scriind ca „E pamantul tot mai greu,/ DESPARTIREA-I TOT MAI GREA” !