Cum am ajuns sa iubesc jazzul

Imi place sa ascult jazz, dar marturisesc ca destul de tarziu am avut urechi pentru acest gen muzical. Am ajuns sa-l cunosc cu ajutorul lui Andrei.  Pot spune ca fost ca ceva la schimb. Eu i-am dat lui dragostea pentru muzica clasica si folk, iar el mi-a dat la schimb pasiunea pentru jazz. In orice caz, mi se pare un troc cinstit. Voi ce credeti?

Va propun sa ascultati „You don’t know me”, in interpretarea lui Andrei, lasandu-va posibilitatea sa analizati daca ma comport sau nu precum … cioara.  Recunosc ca imi place la nebunie sa-l aud cantand aceasta melodie si asta pentru ca imi aduce aminte ca interpretarea aceasta i-a adus nu numai un trofeu la un festival consacrat, ci si increderea in talentul sau. (Deh, fiece cioara isi vede puiul talentat.)

9 gânduri despre „Cum am ajuns sa iubesc jazzul

  1. Cinstit schimbul și, zic eu, extrem de prețios. Am ascultat piesa recomandată, urmată în playlistul de pe blogul său de alte melodii. Are un timbru special, cu adevărat special, sunete calde emise de vocea unui bărbat. Nu este puțin lucru. A meritat, fără doar și poate, trofeul, îl felicit, iar pentru tine mulțumiri pentru această recomandare.

    Las cu drag o melodie care sper să îți facă ziua și mai frumoasă…

    Zile pline de frumos alături de cei dragi sufletului tău!

  2. Pe o stradă din Freiburg, ieri sau acum vreo dou’ş’ceva de ani (are vreo importanţă?!), un student (presupun), dacă a văzut că m-a topit cu Mica serenadă la vioară, m-a omorât cu un potpuriu de teme clasice de jazz la saxofon. Nu am să-l pot ierta nici dacă mai trăiesc o mie de ani!

Lasă un răspuns către Zamfir Anulează răspunsul