Un cadou la mana a doua

16 Dec

Era o vreme cand Andrei ma intreba, de cum intra vinerea in casa, la revenirea din Regie, de ce nu mi-am facut temele si nu am mai scris nimic pentru blog.  Am scris corect „pentru blog” pentru simplul motiv ca, pe atunci, realizam un adevarat proces tehnologic: scriam, corectam obligatoriu pe ici pe colo, apoi trimiteam scrierile pe mail copchilului, care-si facea timp sa posteze pe blogul lu’  muma-sa.  Ma gandeam ca n-am avut de lucru sa-mi bag … blogul in casa si asta pentru ca, brusc, datorita acestui intrus in viata mea, ajunsesem in situatia sa mi se ceara socoteala, de catre scumpul meu fecioras, de ce sunt in urma cu temele. Ma simteam ca cel care face totul din obligatie, fara prea mare tragere de inima. Pai daca stiam ca se lasa cu mustrari si, mai ales, cu dureri de cap, mai acceptam eu cadoul ?

Dar stiti cum sunt mamele, nu rezista sa nu le faca pe plac copiilor lor.  Dupa luna iunie in care am simtit nevoia sa fac greva, pe motiv ca ma simt pusa fortat la munca, am zis ca haide treaca de la mine, mimez si eu ca muncesc „cu drag si spor”  pentru … al blogului viitor si, in mod special, pentru linistea fiului meu. Cu toate ca eram sceptica ca o sa ajung sa-mi si placa bloggingul, am inceput prin a „colectiona” anumite articole,  fiind favorizata de faptul ca in vara inca faceam cu sarg, in fiece dimineata, revista presei (electronice).  Problema este ca percepand blogul ca pe o cutiuta cu amintiri, fotografii si, in ultimul rand, cu impresii, incepusem sa am o atitudine de colectionar marca „Hagi Tudose”.  Adica de ce sa impart cu altii, ceea ce am gasit si am strans cu truda?  Ei bine, doar cunostintele si persoanele mele de incredere aveau voie sa arunce cate un ochisor pe agoniseala mea, pentru ca eram ferm convinsa ca nu vor pune mana (virtuala).  Asa ca, o buna perioada de timp, n-am simtit nevoia sa ma plimb sau sa vizitez bloggerii la ei acasa, ci stateam cumintica la casa mea virtuala, numarandu-mi … postarile.  Din septembrie, mi-am zis: Gabrielo, degeaba esti propietara de blog, degeaba ai mobilat pe ici pe colo, degeaba ai strans comori, daca ai devenit o salbatica a blogosferei; mai iesi si tu, fato, si mai socializeaza!

Si asa v-am  explicat voua, noilor mei prieteni din blogosferera, de ce ne-am cunoscut in toamna asta. Si pentru ca am deprins si eu apucaturile astea a lumii bune si virtuale, de-a face vizite si de a ma lasa vizitata, mi-am spus in sinea mea sa nu mai fiu egoista si sa le ofer sansa, celor care imi pasesc mai de curand pragul, sa priveasca la ceea ce am strans, ca furnicuta, peste vara.  Sau cum s-ar spune le ofer un cadou, recunosc, la mana a doua.

Si pentru cei care isi pun intrebarea care imi sunt, mai nou, prietenii mei virtuali, dati-mi voie sa ii numesc, in ordine alfabetica: Altcersenin, Aurora GeorgescuCarmen, Carmen Negoita, Cati Lupascu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Ela, Gabriela Elena, Gabriela Ilies, Geanina Lisandru, Geocer, Gina, G1b2i3, Madi, Noapte buna copii, Redsky2010, Sorina Ivascu, Teo Negura, Virtualkid si Zina.

14 Răspunsuri to “Un cadou la mana a doua”

  1. Teo Negura 16 Decembrie 2010 la 1:03 am #

    Salutare, Gabriela, iti multumesc pentru includerea in lista ta de prieteni virtuali, ma onoreaza. Eu cred ca a fost o decizie buna sa te apuci de blogging, si sunt convins ca nu sunt singurul care crede asta. Succes!

  2. CARMEN 16 Decembrie 2010 la 8:35 am #

    cu multa placere pasesc pragul acestui blog, si cu drag, îmi fac timp sa „stau” la o poveste cu tine Gabriela draga! Multumesc pentru cadou! Un cadou plin de sensibilitate🙂

  3. Adela Onete 16 Decembrie 2010 la 9:13 am #

    Draga mea, mă bucur că te-am cunoscut şi mă simt onorată să fac parte din cercul tău de noi prieteni. Te îmbrăţişez, cu drag.

  4. Mirela Toma 16 Decembrie 2010 la 10:49 am #

    Ce bine este cand mai asculta si parintii …de copii! Ii multumesc lui Andrei pentru cadoul frumos pe care ti l-a facut, dandu-ti astfel ocazia sa oferi surprize frumoase si prietenilor tai! Dar din dar…Chiar daca prezenta mea nu se face puternic simtita, deoarece incerc sa imbin lumea reala cu cea virtuala, atunci cand simt nevoia unor momente de incantare spirituala, atunci cand simt ca ma epuizeaza nebuna lume reala in care traim si in care lupt, ma refugiez langa tine…Iti multumesc pentru tot!

  5. aA 16 Decembrie 2010 la 10:51 am #

    neata buna si multumesc pentru „premiere”. uneori punerea in scris a unor sentimente sau intamplari rezolva probleme si poti merge mai departe. alteori castigi prieteni.
    sa fie intr-un ceas bun!

  6. monica 16 Decembrie 2010 la 10:55 am #

    Asadar…..ca sa fiu si eu printre prietenii virtuali…. trebuie sa imi fac blog??
    Ei, probabil ca nu imi voi face dar tot mi-e dor de tine!
    Si ca o continuare la „daca vrei sa ti se zambeasca zambeste tu primul„, Iorga spunea „ fericirea adevarat nu pot sa o aiba decat cei care incep prin a o da…„
    O zi speciala Gabriela si…..pe curand!!! ( diseara sunt acasa!!!)

  7. Lora 16 Decembrie 2010 la 12:17 pm #

    Chiar daca nu am blog (nu-mi fac de teama ca as fi o „lenesa” si nu mi-as face zilnic temele, desi acest lucru nu e o trasatura de caracter), ma simt onorata ca fac parte din lista „reala” a celor care va cunosc si va impartasesc gandurile.

    Cu drag!

  8. ileana 16 Decembrie 2010 la 12:24 pm #

    Sa stii ca simt un IZ DE DISCRIMINARE- in ceea ce ma priveste in acest CADOU DE MANA a II a. Si mai am un mare DEFECT- NU PREA STIU SA ZAMBESC ORICUI. Am fost sfatuita sa exersez diverse zambete si tot nu mi-a reusit. Cert este ca sunt fericita si acordand numai zambete selective.

  9. Carmen Negoita 16 Decembrie 2010 la 8:06 pm #

    Mă bucur că m-ai inclus printre prietenii tăi virtuali. Câteodată îţi ia timp şi blogul ăsta, dar mai socializezi, mai afli una, alta. Acum nu rămâne decât să-ţi faci temele. Însă niciodată din obligaţie, ci doar din plăcere.🙂

  10. Gabriela 16 Decembrie 2010 la 9:00 pm #

    # Teo Negura – Aprecierile venite din partea ta, adica a unui blogger plin de sensibilitate, sunt un adevarat cadou.
    # Carmen – Cu drag! Sper ca si pe viitor sa fiu o gazda … agreabila.
    # Adela Onete – Le recomand prietenilor mei reali sa intre pe blogul tau si atunci o sa constate ca si eu am motive sa fiu onorata de atentia pe care mi-o acorzi.
    # Mirela Toma – Draga mea, fata de machetele PLAI, care ne mancau noua linistea si chiar timpul liber, bloggingul e floricica la ureche. In plus, recunosc ca ma incarc si pozitiv. Deci, te mai astept in … refugiul meu.
    # aA – Intr-adevar am castigat prieteni, dar am dat si de o lume fascinanta.
    # Monica – Draga mea, tu ai sansa sa iti fiu prietena in realitate. Si m-ai gasit si fara sa ai blog, ci … sarm!
    # Lora – Recunosc ca prietenilor mei reali le-am oferit cadoul … la prima mana.
    # Ileana – Asta-vara v-am oferit sansa sa vedeti acest filmulet plin de invataminte. A fost ca un dar pentru oamenii speciali pe care am sansa sa ii cunosc. Daca nu ai fi fost foarte ocupata sa inveti asta-vara pentru examenul din august, ai fi inteles ca tie ti s-a oferit sansa sa beneficiezi de ceva … nefolosit si nu la manuta a doua.
    # Carmen Negoita – La inceput a fost obligatia, ca mai apoi sa simt si placerea.

  11. altcersenin 20 Decembrie 2010 la 1:25 am #

    incantata si onorata sa ma regasesc in lista ta de prieteni virtuali🙂
    nu-mi permit sa calatoresc atat cat mi-as dori prin aceasta lume virtuala, dar atunci cand reusesc imi face placere sa trec pe aici, unde gasesc o gazda interesanta si primitoare🙂

  12. cati 21 Decembrie 2010 la 3:48 pm #

    Eu, din nou, intarziata. Gabriela, iti multumesc pentru includerea in lista prietenilor virtuali. Ma bucura fiecare trecere a ta prin oraselul meu, iar eu vin la tine cu mare placere. Si vin cat pot de des pentru ca imi place sa te citesc. Poate nu de fiecare data la timp… E un loc in care mi-e drag sa poposesc.
    Despre blog, asa e, la inceput si mie mi s-a parut o povara (la mine a fost sarcina de serviciu🙂 ) dar apoi i-am prins gustul, acum nu stiu daca as putea sa renunt. M-a prins!
    O zi frumoasa!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Istoria Timisoarei: Piata Unirii | Redsky2010's Blog - 16 Decembrie 2010

    […] Gabriela Ilies, Carmen Negoita, Gabriela Elena, Noaptebunacopii, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima, Gabriela Neagu, Melami, Elisa. This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink. ← Vreti […]

  2. O seara de vineri | Redsky2010's Blog - 17 Decembrie 2010

    […] Gabriela Ilies, Carmen Negoita, Gabriela Elena, Noaptebunacopii, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima, Gabriela Neagu, Melami, Elisa This entry was posted in reflectii and tagged cost, curs, facultate, marketing, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: