Tag Archives: blog

Memoriile jurnalistului-soldat

28 Sep

Potrivit Mediafax, joi seara pe 23 septembrie 2010, la Clubul Taranului din Bucuresti, Adelin Petrisor si-a lansat cartea „Razboaiele mele”, care contine zece povestiri de razboi, in care jurnalistul isi recapituleaza deplasarile sale in zone de conflict, precum fosta Iugoslavie, Irak, Liban, Afganistan, inchisoarea Guantanamo, precum si intalnirile cu Yasser Arafat, Mu’ammar al Gaddafi, Ehud Barak, Benjamin Netanyahu, Valentino Rossi, Mohamed Fadlallah si teroristul sarb Arkan.

Intr-un interviu acordat revistei Unica, Adelin Petrisor explica ca razboaiele lui sunt nu numai cele din care a transmis, ci şi cele din interiorul redactiilor in care a lucrat, duse in scopul impunerii unor  stiri serioase.

Cartea „Razboaiele mele” a aparut cu cateva zile inainte de lansare, in colectia Ego Publicistica a editurii Polirom, adresandu-se, cu precadere, studentilor de la jurnalism.

La eveniment a participat si sotia lui Adelin Petrisor, ziarista Maria Coman, dar si jurnalistii Rodica Culcer, Vlad Petreanu, Moise Guran, Ovidiu Simonca si Cătălin Tolontan.

Am simtit nevoia sa va informez cu privire la derularea acestui eveniment, din doua considerente. Mai intai, din respect pentru un adevarat om de televiziune, inimitabil deocamdata in spatiul jurnalistic romanesc. Imi pun intrebarea  cati dintre colegii sai de breasla ar avea curajul sa-si riste viata, chiar si de dragul unui veritabil act jurnalistic.

In al doilea rand, mi-a placut urmatorul comentariu scris, cu aceasta ocazie, de Adelin Petrisor pe blogul sau:  „S-ar putea sa fi castigat cel putin o batalie, daca nu chiar un mic razboi. Cel putin asta mi-au aratat zecile de oameni  veniti la Clubul Taranului.  (…) Le multumesc tuturor celor care chiar m-au onorat cu prezenta. Mi-au demonstrat ca mai exista o sansa. Am putea scapa de stirile cu fete siliconate, chiloti, Bote, Nichita, fotbalisti betivi, borfete de Dorobanti, politica de sant. Cand toate acestea vor fi trecut in planul doi, cand acesta mazgă de pe obiectivele noastre va fi fost stearsa, s-ar putea sa redescoperim lucrurile care contează cu adevarat.”

Inchei prin a-i transmite lui Adelin ca ii doresc sa mai castige inca o batalie si inca una si tot asa pana ce, in cele din urma, va castiga pentru binele nostru razboiul. Intr-adevar, unii dintre noi avem nevoie de o carte buna, de o muzica adevarata, de o stire de calitate sau de o emisiune culturala foarte buna, si toate acestea ca antidot la toate kitschurile care ne inconjoara.


Anunțuri

Recunosc ca initial eram sceptica

22 Sep

Deunazi, vorbeam cu cineva drag sufletului meu. Printre altele, imi marturisea ca este unul dintre cititorii mei fideli. Poate si de aceea a constatat ca sunt activa in ultima vreme, postand pe blog mai des decat in lunile anterioare.

Recunosc ca initial eram sceptica, dar, in acelasi timp, incercam sa nu-l dezamagesc pe Andrei care a vrut sa-mi ofere, in opinia lui, ceva iesit din comun. Asa ca trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea  si sa mimez ca imi place rolul de blogger. Cat imi placea pe-atunci s-a vazut si din frecventa cu care scriam sau postam materialele. Dragut este ca, pentru a ma convinge sa continui, fiul meu imi spunea ca aceasta activitate imi ofera posibilitatea de a pastra scrierile, fotografiile sau muzicile care mi-au atras atentia si, nu in ultimul rand, de a-mi face cunoscute impresiile sau comentariile.

Luna aprilie, cand am inceput acest experiment, a purtat amprenta fiului meu. Pentru ca surpriza sa fie si mai mare, blogul mi-a fost oferit gata „mobilat”. Cum? Foarte simplu. Din ceea ce trimisesem pe mail, cunoscutilor mei si inclusiv lui, Andrei a selectat acele comentarii sau lucruri mai de suflet, pe care dorisem sa le impartasesc cu unii dintre voi. De aceea, scriam anterior ca il fac responsabil de selectia materialelor. Numai ca asta a fost la inceput. Dupa aceea, bineinteles ca eu am decis cum sa-mi „decorez” blog-ul, numai ca detaliile tehnice inca nu ma priveau la acea vreme.

Si am ajuns cu relatarea in zilele din jumatatea lunii august, cand brusc am vrut sa nu mai fiu o povara si sa invat sa imi public singura materialele.

Si uite cam asa ma justific ca am intetit tirul …

Despre "blogul lui Paul"

8 Sep

E tarziu in noapte si somnul vad ca ma ocoleste. Asa ca, deschid laptopul, ma conectez la internet si brusc am curiozitatea de a vedea cum arata alte blog-uri. Caut si gasesc ceva care-mi place la nebunie ! Am revelatia unui blog bine facut, cu gust, chiar cu rafinament. Ceea ce am apucat sa citesc este scris cu sensibilitate, cu talent as putea spune.  Si, totusi, nu e numai atat. Daca ne gandim, texte bine scrise putem gasi pe diverse surse. Cu toate acestea, are ceva in plus. Se simte, se vede pasiunea autorului pentru fotografie. Ca sa nu mai vorbim de muzica buna pe care ne-o recomanda ca fundal, atunci cand ii parcurgem randurile scrise.

In ianuarie, anul acesta, Mircea Badea i-a facut publicitate „blogului lui Paul” si de atunci a devenit unul din cele mai cautate. Mult timp vizitatorii paginilor lui au incercat sa afle identitatea celui care scrie sub pseudonimul Paul Radu Mircescu. Au reusit abia acum doua luni, dar au fost ajutati de … fotograf.

Daca v-am starnit curiozitatea si doriti sa dezlegati misterul, atunci va recomand sa accesati  http://pmircescu.blogspot.com/

Luni am avut o zi speciala !

2 Mai

Luni am avut o zi speciala, pentru ca am primit un cadou … neobisnuit. Pot marturisi ca a fost ceva neasteptat si chiar nesperat.

Este placut, tulburator chiar, sa constati ca cineva are grija ta si se preocupa sa-ti pastreze toate cele ce ti-au bucurat sau incantat sufletul. Sau care te incurajeaza sa scrii, sa-ti pui pe tapet gandurile, sa-ti etalezi trairile, sa-ti recunosti, vorba unei colege, obsesiile literare sau muzicale.

Cu alte cuvinte, fara sa stiu ce mi se pregateste, m-am trezit peste noapte „proprietara” de blog.
Si, uite asa cat ai bate din palme, numarul proprietatilor mele s-a ridicat la trei. Am o casa, am o masina si … un blog. Asa ca, mi-am zis, e mai bun un blog la casa omului decat un … caine.

Si cand te gandesti ca imi spunea cineva mai acum o luna ca, prin comentariile pe care le fac in mail-urile trimise catre voi prietenii si colegii mei, am atitudine de „proprietar” de blog … Amuzata fiind de cele auzite, n-am avut de lucru, si i-am relatat asta fiului meu, care de mult se oferise sa-mi „fabrice” unul. Atunci, l-am potolit cu blandete, spunandu-i ca blog-ul e pentru VIP-uri, nu pentru oameni obisnuiti.
Acum realizez ca a simulat bine ca ar fi …potolit.
Si uite ce a iesit!

De selectia materialelor il fac … responsabil. M-a asigurat ca ma citeste mai atent decat inainte si ca ar avea ce alege.
Dar oare nu sunt eu iresponsabila ca-i accept provocarea ?