Din studentie ma tot asteapta

Citeam ieri, intr-un articol scris de  Dragos Bucurenci, ca Chopin … ma asteapta la Ateneu.  Asa mult mi-a placut ideea, incat peste zi mi-a revenit in gand  acest lucru. Si stiti de ce? Pentru ca imi spuneam ca n-ar fi prima data. Povestea incepe cu vreo 25 de ani in urma, cand Chopin m-a asteptat, dragul de el, in fiece sesiune sa termin de invatat. Cum s-a ajuns in situatia respectiva? Am cumparat pe sub mana, asa cum se practica in acele vremuri,  un disc de vinil cu muzica lui. Imediat ce am facut cunostinta cu el, Chopin a avut darul sa ma relaxeze si sa-mi induca o stare de liniste sufleteasca. Asa ca, apreciindu-i calitatile, i-am permis la acea vreme sa-mi cante in surdina, in timp ce invatam. Imi canta si ma tot astepta rabdator sa termin sesiunea.

Revenind in zilele de astazi, stiu ca se va uita in zare dupa mine, dar, din pacate, n-o sa-l pot onora cu prezenta, desi mi-as fi dorit din tot sufletul sa vin sa-l ascult pe 26 septembrie, la Ateneul Roman. Ce sa-i faci? Asa suntem noi, cei din provincie, perdanti in astfel de situatii.

http://embed.trilulilu.ro/audio/alonewolf/8801cedca72718.swf
Valentina Igoshina-Chopin, Waltz in D flat major