Seara de folk (3)

Scormonesc in amintirile mele din adolescenta si, ca prin vis, ma vad, intr-o seara si o noapte de neuitat, la un spectacol oferit de Cenaclul Flacara si sustinut, in toamna lui ’83, in incinta Salii Sportului din Pitesti.  Ma vad cantand cu foc, sub indrumarea poetului.  Recunosc ca nu m-am dus cu lectiile neinvatate, ci mi le pregatisem timp de cateva saptamani, in serile de joi, de folk radiofonic.  Sunt convinsa ca multi dintre cei care au trait acele vremuri isi aduc aminte cum noi, asa-zisa generatie in blugi, intram  in transa in timpul acelor spectacole, comportandu-ne ca niste drogati … de cultura.

Si tot ca prin vis il vad pe poet primind biletele scrise pe petece de hartie, cu mesajele si doleantele spectatorilor.  In momentele de respiro dat membrilor cenaclului, poetul ni le  citeste, dand in vileag comentariile, dorintele si preferintele celor din sala.  Si asa putem realiza un top al preferintelor, pe baza cererilor de a se canta  anumite melodii folk.

Poate va intrebati de ce mi-am adus aminte de aceste secvente din trecut.  Saptamana trecuta, am constatat din comentariile dvs. la articolul de joi, ca apreciati mult muzica lui Nicu Alifantis. Asa ca, tinand cont de preferintele unora dintre dvs., imi face placere sa-i dedic aceasta seara.

Legat de versurile refrenului, va marturisesc ca si mie mi-ar placea sa am de-a face cu oameni, carora sa le pot spune „E frumos, e prea frumos la tine-n suflet”.  Mai ales pe vremurile acestea …

Poate si de data aceasta Ada, Altcersenin, AnaAndrei, Cati, Carmen, Cristi Dima, Cristian Lisandru, Gabriela Elena, Gabriela Ilies, Geanina, GeocerGina, Mirela, Red Sky, Sorina, Stropi de suflet, Teo, Zamfir, Zina vor simti nevoia sa-mi tina isonul.

19 gânduri despre „Seara de folk (3)

  1. Desigur ca-ti vom tine si de data aceasta companie, Gabriela, mai ales ca ne rascolesti atat de frumos amintirile! De biletelele primite pe scena chiar uitasem, dar asa e. Imi amintesc acum.
    Cat priveste ce ne-am dori sa ascultam, acum mi-a revenit in memorie si o alta intamplare. Eram in anul I de facultate la Management Hotelier si Comercial (da, si pe asta am mai frecventat-o) si era imediat dupa 89, adica, prin ´90-´91 si trebuia sa particip la un concurs de Miss (Miss Boboc la Uni). Spun „trebuia”, fiindca eu nu ma inscrisesem, fusesem luata pe sus de colegi si azvarlita pe scena in seara balului, cam la modul propriu. Si, dupa cum la un astfel de concurs trebuia sa fii si pregatita, fiindca urma si o proba artistica, iar eu nici de o pregateala nu aveam gand. Aflandu-ma protapita nolens-volens pe scena, trebuia sa indrug ceva. Singurul lucru la care mi-a zburat mintea a fost sa cant ceva de la Cenaclu. Am decis sa interpretez „Cantec soptit”. Cu asta am luat si titlul de Miss iar concursul a fost televizat si prezentat la Televiziunea Timisoara. Devenisem, pentru o perioada de timp, micuta vedeta locala. Asa ca mi-a ajutat sa stiu cum e cand ucizi o vrabie…
    Dar e randul tau sa primesti dedicatii de la noi. Uite, acum, pentru tine, „Cantec soptit” – Poesis: http://www.youtube.com/watch?v=sYIvYt313a8

  2. Si pentru mine Alifantis e in topul preferintelor. Nici nu as sti sa spun care cantec al lui imi place cel mai mult, fiindca toate imi plac…cel mai mult 🙂

  3. Te uita cum ninge decembrie – cum sa alegi cu sufletul impacat din atatea si atatea melodii extraordinare – poate doar dupa moment, dupa o anumita stare. Da’ eu mi-s tare mandra inainte de orice ca e brailean de-al meu si apoi ca am avut acelasi profesor de chitara si am cantat cu el pe aceeasi scena. E minunat si ca om nu doar ca artist.

  4. Ufff, c-am scris un comentariu si s-a pierdut 😀
    Incerc sa rescriu din memorie: ai dreptate, in ce ma priveste, imi place tare mult Alifantis, sunt si voi ramane un fan convins al muzicii sale.
    Iti multumesc mult de tot!
    Ping-ul n-a ajuns, probabil ai link-uit catre blog direct, nu catre un articol anume 😉

Lasă un comentariu